Valorile fundamentale ale doctrinei populare

Doctrina populară este o doctrină politică de centru-dreapta dezvoltată în ultimele două secole. Are ca valori centrale libertatea, demnitatea umană, subsidiaritatea şi solidaritatea, valori derivate în principal din doctrina socială catolică de secol XIX. Creştin-democraţia este o componentă esenţială a doctrinei populare. Însă nu singura. Doctrina populară împrumută elemente de la alte familii politice: liberalism, conservatorism.

Valorile doctrinei populare se găsesc în documente PPE ca Programul său fundamental de la Atena (PPE, 1992) şi în documentul „O uniune a valorilor” adoptat în 2001 la Berlin. În aceste documente sunt expuse valorile fundamentale ale familiei politice populare. Programele politice ale partidelor populare europene sunt de asemenea o sursă de primă mână pentru familiarizarea cu principiile şi valorile populare.

Institutul de Studii Populare împărtăşeşte şi promovează valorile şi principiile populare precum Libertatea, Egalitatea, Demnitatea persoanei umane, Solidaritatea, Responsabilitatea, Subsidiaritatea, subsumate binelui comun şi, ca o consecinţă a tuturor acestora, Democraţia.

  • „Fiecare individ are dreptul să gândească liber, să vorbească liber, să-şi aleagă viaţa aşa cum crede de cuviinţă.” (PPE, 2008)
  • „Egalitatea de şanse este fundamentală. Toţi cetăţenii trebuie să aibă acces la serviciile medicale de bază, la pensie, educaţie şi locuire.” (PPE, 2001, 104)
  • „Demnitatea persoanei umane este atribuită pentru ca oamenii să se poată dezvolta în libertate şi responsabilitate independent de origine, rasă, raţionalitate, religie, convingeri, statut social, orientare sexuală şi abilităţi fizice.” (PPE, 2001, 607)
  • „Solidaritatea începe cu protecţia celor mai slabi prin societatea civilă şi prin instituţiile publice.” (PPE, 2001, 610)
  • „Sarcina politicii este să sprijine responsabilitatea individuală a cetăţenilor şi, unde este necesar, să creeze cadrul prin care cetăţeanul să se poată ajuta singur.” (CDU, 2007, 11)
  • „Politicul trebuie să sprijine activităţile cetăţenilor, familiilor şi societăţilor intermediare, nu să le distrugă sau să le absoarbă.” (PPE, 2001, 615)
  • „Nu există alternativă la democraţie, însă aceasta trebuie adaptată contextului diferit cultural, social-economic, fără, evident, a pierde din vedere elemente universale ca drepturile omului şi libertăţile fundamentale.” (PPE, 1992, 8)